"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Motivul principal pentru care dictatorul sângeros de la Kremlin, Vladimir Putin, a secretizat documentele istorice din perioada 1939-1941, punând lacăt la Arhiva rusă, este acela de a ascunde de ochii și urechile rușilor marea prietenie sovieto-nazistă, și felul cinic în care omologii celor două state totalitare băteau palma pentru a domina și a-și împărți sferele de influență în Europa, sau de a se ajuta reciproc în privința înarmării și pregătirilor militare pentru noi și noi cuceriri.
Astăzi, în Rusia putinistă, istoricii și cercetătorii ruși riscă să ajungă după gratii dacă vorbesc sau fac anumite analize istorico-teoretice despre colaborarea prietenoasă dintre sovietici și naziști în anii de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, război care, după cum se știe, a fost pornit de Germania nazistă și Rusia sovietică în baza Pactului Ribbentrop-Molotov.
Din 1939 și până în 1940 genocidarii sovietici și naziști au acționat în complicitate, iar secretizarea absolută a Arhivei rusești, precum și eventualele distrugeri documentare ale unor materiale valoroase referitoare la perioada de referință (să nu uităm că în Rusia putinistă totul este posibil) nu poate să ne oprească din a concluziona că Moscova și Berlinul aveau și alte planuri anexioniste ambițioase, care, nu este exclus, ar fi presupus o acțiune militară comună și concomitentă ale ambelor armate.
Acest adevăr este astăzi puțin spus cenzurat la Moscova. De fapt, Rusia nu va permite niciodată ca acest adevăr să iasă la suprafață căci ar zdruncina din temelii întreaga propagandă de stat și i-ar zădărnici planurile lui Putin de a rescrie în continuare istoria, iar pisarii și scribii săi, precum măscăriciul Vladimir Medinski, nu-și vor mai putea scrie cărțile mincinoase și propagandistice, majoritatea dintre ele având ca bază istoriografică memoriile flatante și lipsite de orice urmă de obiectivitate istorică ale veteranilor de război (a se lua în calcul faptul că, dată fiind senectutea lor, aceștia de multe ori își ,,înfrumusețau” memoriile cu noi și noi fapte de ,,vitejie” ale ostașilor sovietici, fapte care nu prea au existat – precum așa-zisele acoperiri ale ambrazurelor cu piepturile militarilor ruși etc).
Un alt motiv pentru care Putin a secretizat documentele istorice din 1939 și chiar până în 1945 este, conform unei anumite părți a presei rusești necontrolate politic, ascunderea informațiilor despre executarea mai multor milioane de oameni nevinovați de către NKVD – detalii AICI.
Vladimir Putin a prelungit clasificarea documentelor privind așa-zisul ,,Mare Război pentru Apărarea Patriei” (straniu că e numit astfel, căci, din 1944, rușii au mers dincolo de așa-zisa lor patrie, ocupând la rândul lor o halcă gigantică din Europa sub pretextul ,,eliberării”, inclusiv Basarabia și România) până în 2040, iar cât privește arhivele NKVD, acestea sunt clasificate prin decretul lui Putin până în 2050.
Astfel, atât regimul lui Putin, cât și următorul, care, din păcate, nu va putea fi decât la fel de totalitar având în vedere înrădăcinarea adâncă a actualului sistem - au la dispoziție între 16 și 26 ani să distrugă materiale documentare și arhivistice esențiale, spălând Rusia genocidară de crimele din trecutul său sovietic.
